Royal-Times.MyForum.ro

Yura · Administrator Data inscrierii: 03/Aug/2014 Mesaje: 11

Statea inchisa in camera ei de ceva vreme, nici macar la micul dejun nu coborase, caci era ocupata cu gandurile si ideile care i-ar fi putut crea o noua zi, sub soarele arzator, unde marele ei palat domnea voiniceste in acel tinut. Teoretic, nu-i apartinea ei, ci parintilor adoptivi care aveau grija de ea si cei doi frati ai ei.
Astazi insa, era o zi speciala, pentru ca la palat avea sa soseasca un unchi de al ei, ce nu-l mai vazuse din anii copilariei de cand abia stia sa zica doua cuvinte maxim, si alea urmate de "o varsare de izvor" dintre buzele ei, si apoi o gangureala caci aceea era limba pe care stia sa vorbeasca atunci. Dar acum era o domnisoara in toata regula, si stia sa pronunte totul clar si citet, poate doar atunci cand se rosea limba io lua razna, si se balbaia, facandu-se de ras.
Chipul palid i se reflecta in oglinda mare si ovala ce apartinea unei masute mici, unde printesa isi tinea aranjate toate fardurile si cele necesare unei domnisoare. Peria de lemn, ii trecea bland prin pletele brunete, care apoi ii cadeau pe umeri, lovindu-i usor si obrajii, pentru ca se incovoiau in buclele de care avusese grija toata seara.
Se ridica usor de pe scaunelul ce era asezat in fata masutei, si lasa si peria jos, ducandu-si pasii spre pat, unde avea asezata o rochie lunga, alba, croita cu dantela si pregatita special pentru aceea zi. Rochia de seara ii aluneca pe corp, ajungand pe podea, lasand loc rochii celei noi, sa-i ia locul, dandu-i astfel un aer mult mai regal, identic ca de printesa. Chicotii usor, si prinse cu doua degete materialul rochii, ducandu-se astfel spre oglinda pe care o atintise cu privirea. Ii placea mult, si arata bucuria prin piruetele dese, pe care pantofii ei le faceau pe covor. Ridica putin rochia, pentru a-si admira incaltarile inalte, din kitul rochitei, un alb ca al zapezii si o stralucire mai puternica decat a soarelui.
-Gata... spuse aceasta murmurand printre buze, auzind in acelasi timp si soneria care zguduia intr-o melodie armonioasa intreg palatul.
Iesii usor din camera ei, coborand treptele acoperite de un covor rosu sangeriu, si proaspat curat de catre slujnice. O mana o avea asezata pe balustrada de marmura aurie, si cu cealalta isi tinea usor ridicata rochia.
Se oprii putin, pe trepte, cand auzi o voce masculina groasa, si dintr-o data emotiile o coplesira, ramanand acolo parca voind sa asculte schimbul de replici.
_________________
You know you always bring out the best in me (private ^.^) You know you always bring out the best in me (private ^.^)

You know you always bring out the best in me (private ^.^) You know you always bring out the best in me (private ^.^)

Jack · Administrator Data inscrierii: 06/Aug/2014 Mesaje: 6

Isi puse cotul pe marginea trasurei ce il ducea spre destinatie, ducandu-se in gandurile lui in timp ce admira peisajele acelea fantastice. Vazuse muntii inalti precum niste zei din povestile grecesti, apa raului albastra si stralucitoare in lumina razelor soarelui, ce parca creau o atmosfera de basm. Isi si inchipuia cum avea sa apara o zana magica din colorație aceea turcoaz, iar faptul asta il facuse sa chicoteasca. In mana avea un mini jurnal, ce il tot rasfoi. Nu avuse somn prea mult, caci calatorise cu trasura intreaga noapte si nu se simtea deloc in siguranta oricum ai lua-o.
Prin paginile jurnalului sau ii cazuse o poze ce o ridica cu nerabdare de jos. O vazuse pe micuta lui nepoata, iar din pacate aceasta era singura poza cu ea ce o avea. Mereu regreta faptul ca momentul nu era prea prielnic cu el si nu il lasa in voie lui. De l-ar putea opri cateva clipe, doar pentru micile detalii si amanunte de genul acesta.
Isi aminti anii ce au trecut si cat de repede, imaginandu-si cum ar fi acuma acei oameni la care merge in calitate de oaspete. Caci el cu siguranta se schimbase mult.
La ocazia aceasta nu isi luase decat un smoking negru ca de exemplu parul sau, incheind cu papuci de lac si o camasa ce statea inauntru atat de bine, incat se putea observa singura “pata” de nuanță puritatii doar in zona pieptului.
- Domnule am ajuns… il anuntase cel care il aduse cu trasura, iar tanarul deschise imediat usa, apoi sarise mai mult decat pasise din ea. Nu vroia sa nu dea eleganta aerului sau asa cum trebuie, vroia doar sa ajunga mai repede acolo.
- Multumesc, Will… raspunse degrabă politicos din clipa in care coborase, iar servitorii lui (ce erau in spatele trasurii lui, cu alte trasuri, ori pe cai) se si grabisera sa ia bagajele acestuia. Unul din ei, chiar fugise sa sune la usa inainte sa apese el pe buton, caci unui rege nu I se cade asa ceva. Era unul din multele drepturi rezervate.
Ofta incet, caci pana ajunse si el acolo, usa se si deschise, iar toti de la intrare si facusera plecaciuni.
- Bun venit domnule. Cum a fost drumul? Intrebau ei rand pe rand, in timp ce tot lua cate un lucru, ce li se parea lor ca nu e confortabil pentru Jack.
- A fost chiar minunat! O companie placuta si nici prea mult de calatorit! Mintise el, desi era constient de faptul ca asta era alta din datoriile lui: nu trebuia sa faca oamenii din jurul sau sa se simta prost.
In curand sosise si patronii casei, iar intampinarea lui devein asa cum se cuvine, desi cu numeroase intrebari asaltoare.
- Buna ziua tuturor. E o placere ca intotdeauna sa se delecteze ochii mei cu imagini a unei case atat de onorabila si o familie atat de frumoasa… isi spuse numaidecât si replica de politete. Totusi, nu pot trece cu vederea faptul ca cineva lipseste din ansamblu ala. Persoana care pe mine ma intereseaza cel mai mult… incheia el elegant, dar in acelas timp si sfios, cat si modest. Daca a-ti putea sa imi spuneti unde e printesa Yura, v-as fi cumplit de recunoscator.
_________________
You know you always bring out the best in me (private ^.^) You know you always bring out the best in me (private ^.^)

Yura · Administrator Data inscrierii: 03/Aug/2014 Mesaje: 11

Sentimentul acela de timiditate incepu sa-i rascoleasca prin tot corpul, parca prinzandu-i gleznele firave in lanturi groase, din care nu mai putea scapa decat daca un print fermecat venea cu o cheie, sa o salveze. Ofta scurt, caci stia ca nu se afla intr-un basm, cu maleficul care sa o inchida, si aparitia unui print care sa o salveze, desi ironic viata ei era ca o poveste din cartile de copii, de unde abia astepti sa se lase seara ca sa poti asculta din vocea mamei o noua aventura.
Si totusi, de ce mereu in fiecare poveste trebuia sa fie o printesa la ananghie, si sa fie salvata de printul fermecator - incepu sa se intrebe singura, parca tragand mai mult de timp, cu ganduri si idei fara sens.
"-Eu nu vreau sa fiu asa, eu vreau sa fiu independenta si sa ma pot "salva" singura" gandii aceasta, usor sigura pe sine "...dar cum sa fac asta, cand nici nu am curajul sa cobor sa-mi cunosc unchiul" lasa capul in jos, nesigura si vizibil stresata.
- E in regula, e normal... auzii o voce feminina, cunoscuta si blanda, simtind apoi o mana care i se aseaza delicat pe umar.
- Marie... se intoarse repede, imbratisandu-si strans slujnica, si totodata dadaca ei. Multumesc, sunt putin emotionata.
- Capul sus, copila, ai asteptat atat ziua asta, si nu se cade ca o printesa sa fie asteptata, nu?
- Nu... zambii usor, caci parca vorbele ei o imbarbatasera mai mult, iar sileuta dadacei imbatranita de timp, era urmarita de ochii ei vioi, cum cobori usor si prudent scarile inaintea ei, anuntandu-i astfel venirea, cu o fraza blanda adresata unchiului ei - Printesa Yura, va cobori imediat, domnule!
Isi prinse rochia cu o mana, iar cealalta o pozitiona din nou pe bara, incepand sa coboare si ultimile trepte, creand mici zgomote din cauza pantofilor ei. Imediat ce ajunse jos, isi lasa rochia sa-i alunece printre degete, si sa atinga podeaua la un mm distanta, iar cu privirea incerca sa caute prin aceea multime, noua silueta care i-ar putea da de inteles ca e cel pe care toti l-au asteptat in acea zi.
Pe buze ii era intiparit un zambet larg, care parca se extindea pe chipul ei, cu fiecare pas pe care-l facea, si cu fiecare persoana care se dadea din calea ei, pentru a lasa-o sa treaca.
Zgomotul pantofilor devenii complet mut, atunci cand picioarele ei se oprisera intr-un singur loc, unul langa altul, ramanand dreapta si cu privirea atintita spre noul chip din castel, dar cu acelasi zambet primitor si cald.
- Bine ai venit, unchiule. Il saluta pentru întâia data, facand si o plecaciune adanca, caci totusi din cate auzise despre el, acesta era rege, iar ea era invatata sa fie manierata chiar si cu membrii familiei.
_________________
You know you always bring out the best in me (private ^.^) You know you always bring out the best in me (private ^.^)

Jack · Administrator Data inscrierii: 06/Aug/2014 Mesaje: 6

Asteptarea aceasta il daduse putin peste cap. Credea ca nepoata lui era la fel de nerabdatoare cum ar fi era si el ca sa se vada unul pe celalalt. Il mai trecuse un oftat, cat timp asculta parerile celorlalti despre unde ar fi mai bine ca el sa fie cazat si unde i-ar fi placut mai mult. Doar i-a aprobat din cap la orice ziceau, oricum era prea pierdut in propriile sale ganduri si idei ca sa mai dea prea mare importanta.
Nu mai durase oricum mult, caci oameni incepeau sa se dea la o parte, ca de exemplu in filmele de la cinematografe, iar la fiecare pas facut rasuna un sunet de toc pe parchet. Si fara sa priveasca stia deja cine era, insa il macina curiozitatea de a o vedea asa cum arata acuma fata cu care nu o vazuse cu ani in urma.
Cand venise in fata lui, o admira din cap pana in picioare. Miscandu-si capul si ochii verzi peste tot trupul ei. Ii placea la culme parul brunet, rochia alba precum zapada pura, comportamentul si elegant din gesturile ei. Isi recunoscu, in sinea lui ,ca devenise o printesa adevarata. Chiar ca erau schimbari radicale, cand el tot ceea ce isi amintise despre ea era doar faptul ca era un prunc de fata ce deabia putea ganguri. Un zambet usor, cald si suav ii aparuse pe chip cand fata facuse plecaciune in fata lui, simtindu-se atat de mandru si incalzit interior.
Facuse si brunetul plecaciunea, luand mana printesei intr-a lui si aseza un sarut pe ea, asa cum ii ceruse codul. Se ridica in acelas timp si isi pastra zambetul pregatit pentru nepoata lui.
- Bine te-am gasit, nepoato. A trecut atat de mult timp, incat ochii mei se bucura sa te vada din nou, sanatoasa, bine manierata si cu o eleganta cuvenita perfect printesei care esti. Felicitari. As putea sa cer impertinenta de a te ruga ca in loc de servitori, oameni ai casei sau alte rude sa am onoarea de a ma conduce tu la camera mea de langa terasa. Erai mica pe atunci, dar am incredere deosebita ca o vei gasi.
_________________
You know you always bring out the best in me (private ^.^) You know you always bring out the best in me (private ^.^)

Yura · Administrator Data inscrierii: 03/Aug/2014 Mesaje: 11

In pieptul ei inima ii batea asa tare, creand un zgomot ravasitor ce-l simtea in tot corpul, si pe care numai ea il putea auzii, dar daca ar fi stat cineva extrem aproape de corpul ei, intr-o liniste profunda, clar auzul ar fi putut percepe acel sunet. Bine insa, ca acolo se stransesera cam tot personalul castelului, poate unii din curiozitate, poate altii cu dorinta de a-l cunoaste pe misteriosul rege, sau altii cu treburile de a-l ajuta sa se faca comod. Deci, numai liniste nu era, nici macar cand ea isi facu aparitia, insa nici nu se astepta ca toti cei stransi sa stea drepti in fata ei.
Isi ciulii usor urechile, spre vorbele care le schimbau intre ei servitorii casei, vorbe despre profilul si comportamentul unchiului ei. Nu a putut distinge insa foarte multe, decat un singur lucru l-a auzit - "Ce domn manierat si se vede ca e de inalta clasa..." si grabnic ce printesa ajunse in fata lui, sarutul delicat de pe mana cat si plecaciune, i-au confirmat acele vorbe, facand-o sincer sa zambeasca.
Il privii usor fascinata, si incepu sa-i admire tinuta eleganta cu care se prezentase in acea zi, completand astfel ca era si un domn foarte bine imbracat. Chipul lui o facu sa-si calmeze in sfarsit bataile din piept, caci ii dadu asa mare incredere, iar zambetul larg parca ii completa tot aspectul si tot ce ea asteptase sa vada, cat si acei ochi verzi pe care nu poti sa nu-i observi, ca doua diamante stralucind in intreaga lui tinuta.
- A trecut intradevar, si ma bucur sa te vad ca ai ajuns cu bine, sper ca nu ai avut dificultăți pe drum - zambii usor, spre acesta cand ii auzi propunerea, care o incanta de altfel. Sigur ca te voi conduce, unchiule, va fii placerea mea, chicotii bucuroasa si isi intoarse chipul spre slujnici, dandu-le de inteles ca se va ocupa ea mai departe, iar in cateva secunde holul se elibera, si doar cei doi ramasera, parca dintr-o data in pustietate, caci asa te facea sa te simti acel castel inalt.
Se duse in dreptul lui, prinzandu-i usor umarul, si tragandu-l dupa ea, pe scarile pe care aceasta venise cu greu ce-i drept. Nu stia insa ce sa-i mai zica, sau sa-l intrebe, muscandu-si buza excesiv, si numaidecât isi intoarse chipul spre el, cu o intrebare stupida:
- Cum a fost drumul? oh... ofta scurt, plesnindu-si singura fruntea cu podul palmei. Cred ca te-ai saturat de aceasta intrebare, iarta-ma, mai bine sa-ti povestesc eu despre camera ta, probabil nu ai mai vazut-o de mult, dar inainte sa vii am cercetat-o de 5 ori ca sa fiu sigura ca totul e bine, si aranjat la locul lui. Este cea mai buna camera din castel, si are priveliste spre gradina din spate, care este nespus de frumoasa, ar trebui sa o vizitezi, daca vrei putem merge chiar azi... dar cred ca esti obosit dupa drum.. oh iar vorbesc mult. Chicotii usor, apasandu-si apoi degetele peste buze, probabil isi pierduse indiferent ce strop de moduri in ochii lui. Insa, asta nu mai conta acum, caci ajunsesera la camera unde el trebuia sa stea, si din politete ii deschise usa, lasandu-l sa intre el întâiul pentru a admira incaperea, care deja parca voia sa-l ademeneasca cu o adiere de vant urmata apoi de un parfum floral.
_________________
You know you always bring out the best in me (private ^.^) You know you always bring out the best in me (private ^.^)